Anularea actelor frauduloase în procedura de insolvență și faliment
Procedura de insolvență și faliment reprezintă un mecanism juridic prin care se gestionează situațiile în care o entitate nu își mai poate achita datoriile. Un aspect crucial al acestei proceduri este anularea actelor frauduloase, care permite administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar să recupereze bunuri sau valori transferate în mod fraudulos de către debitor înainte de deschiderea procedurii de insolvență.
Acest articol explorează cadrul legal, motivele și implicațiile anulării actelor frauduloase în contextul insolvenței și falimentului.
Cadrul Legal
Anularea actelor frauduloase este reglementată de dispozițiile art. 117 – 122 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență („Legea Insolvenței”).
Conform acestei legi, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar are dreptul să solicite instanței anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în perioada suspectă, care este perioada imediat anterioară deschiderii procedurii de insolvență.
Sunt anulabile următoarele acte sau operațiuni ale debitorului:
- acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate ultimii 2 ani anteriori deschiderii procedurii – sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;
- operațiuni în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
- acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
- acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în ultimele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer – nu se aplică actelor încheiate cu bună-credință, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori;
- constituirea unui drept de preferință pentru o creanță care era chirografară, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii – nu se aplica actelor încheiate cu bună-credință, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori;
- plățile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii – nu se aplica actelor încheiate cu bună-credință, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori;
- actele de transfer sau asumarea de obligații efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenția de a ascunde/întârzia starea de insolvență ori de a frauda un creditor.
Următoarele acte sau operațiuni încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestațiile recuperate:
- cu un asociat comanditat sau cu un asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, în situația în care debitorul este acea societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;
- cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
- cu un acționar deținând cel puțin 20% din acțiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acționarilor, în situația în care debitorul este respectiva societate pe acțiuni;
- cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acțiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;
- cu orice altă persoană fizică ori juridică, deținând o poziție de control asupra debitorului sau a activității sale;
- cu un coproprietar sau proprietar devălmaș asupra unui bun comun;
- cu soțul, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate mai sus.
Perioada Suspectă
Perioada suspectă este, de regulă, de 2 ani înainte de data deschiderii procedurii de insolvență. În această perioadă, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar poate analiza tranzacțiile efectuate de debitor și poate solicita anularea actelor care par să fie realizate cu intenția de a frauda creditorii.
Cine poate formula acțiunile în anularea actelor frauduloase
Potrivit Legii Insolvenței promovarea acțiunilor în anulare revine, în principal, practicianului în insolvență, în raport cu obligația acestuia de maximizare a averii debitorului. Deși nu a participat la încheierea actului, practicianul în insolvență chemat să îl analizeze și mai mult să se judece cu debitorul, cocontractantul, subdobânditorul, și să reprezinte interesele creditorilor.
Dacă practicianul în insolvență nu promovează acțiune în anularea actelor frauduloase, legea conferă calitate procesuală activă atât comitetului creditorilor, cât și creditorului ce deține mai mult de 50% din creanțele înscrise la masa credală.
Totuși, Legea Insolvenței stabileşte o excepţie de la anulările transferurilor cu caracter patrimonial. Aşadar, nu va putea fi anulată operaţiunea făcută de debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente. În cadrul transferurilor cu titlu oneros, terţul dobânditor de bună-credinţă va restitui bunurile şi va avea în schimb o creanţă împotriva averii debitorului.
Concluzie
Anularea actelor frauduloase reprezintă un instrument esențial în cadrul procedurii de insolvență și faliment, având ca scop protejarea drepturilor creditorilor și asigurarea unei distribuiri echitabile a activelor debitorului. Prin identificarea și anularea tranzacțiilor frauduloase, administratorii judiciari și lichidatorii pot recupera bunuri și valori esențiale pentru satisfacerea creanțelor creditorilor și pentru desfășurarea corectă a procedurii de insolvență.
Acțiunea în anularea actelor frauduloase ale debitorului rămâne singura modalitate de reparare în interesul tuturor creditorilor, a demersurilor ilicite prejudiciabile ale debitorului din perioada suspectă. În final, acest mecanism contribuie la menținerea integrității sistemului juridic și la protejarea intereselor economice ale tuturor părților implicate.
Dacă aveți nevoie de un avocat specializat în insolvență și faliment pentru formularea unei acțiuni în anularea actelor frauduloase, ne puteți contacta prin orice mijloc de comunicare pentru a vă oferi cele mai bune și rapide soluții.
